În noaptea adâncă se-nalță spre lună
Numai în zbor, gustă din furtună,
Gustă din ea cu turbata-i plăcere.
El e îngerul nopții ce nimic nu cere.
Răul îl sfărâmă în mii de bucăți
Ura o aruncă în integrale'n părți
Lanțurile cad pentru totdeauna.
Norii îi spintecă cu a sa lumină
O, tu înger al nopții nu ai lumină!
Pătrunzi cu-a ta gândire universul,
Ții în a ta palmă cuvântul, absurdul.
Iubirea mă cuprinde cu a ta haină
Icoana nopții ești, înger de taină.
Pătrașcu Iulia
imi place foarte mult poezia
RăspundețiȘtergerear fi frumos sa existe un astfel de erou :)
RăspundețiȘtergereMarpha!:P...A iesit bine poezia...mai scrie si imi dai link cand apare ceva nou!:P
RăspundețiȘtergere